Psihodiagnoză și consiliere

Psihodiagnoza este o modalitate științifică de cunoaștere a persoanei, de evaluare a diferitelelor caracteristici psihice, de natură cognitivă, conativă și atitudinală, pecum și a personalității în ansamblul ei.

Psihodiagnoza urmărește optimizarea procesului instructiv-educativ și terapeutic într-un sens dublu: evaluează disponibilitățile elevului de a se adapta la sarcinile școlare și
depistează gradul de adaptare a condițiilor de instruire la particularitățile elevilor.
Pe de altă parte, psihodiagnoza reprezintă o etapă importantă a activității de
orientare școlară și profesională prin care se încearcă o punere în acord a profilului
aptitudinal, a aspirațiilor elevului cu segmentul ocupațiilor și profesiilor în care elevul
poate avea cele mai mari șanse de succes.

Consilierea școlară reprezintă procesul de acordare a asistenței
psihopedagogice elevilor și celorlalte persoane implicate în procesul educațional (cadre
didactice, diriginți, directori, părinți, membri ai comunității și ai autorităților locale). Rolul consilierii este unul proactiv, presupunând prevenirea situațiilor de criză personală și educațională a elevilor. Consilierea școlară se axează pe unitatea triadică elev – familie -școală, în vederea desfășurării unei educații eficiente și a dezvoltării optime a
personalității elevului.

În acest sens, trăsăturile definitorii ale consilierii școlare sunt următoarele:

este un proces de dezvoltare, are un rol proactiv și de prevenire, optimizează modul în care elevul relaționează cu școala, abordează diverse probleme ale elevului consiliat (personale, educaționale, sociale, de orientare școlară ți profesională).

Procesul de consiliere școlară îndeplinește următoarele funcții:

de apreciere/evaluare a persoanelor consiliate, de coordonare, sub forma unor acțiuni sistematice a celor implicați în consiliere, de ameliorare a relației educaționale (profesor-elev, elev-elev, școală-familie, elevipărinți), de abilitare a elevului în domeniul gestionării emoțiilor și în domeniul  afectivmotivațional,
de prevenire și rezolvare a conflictelor posibile sau existente,
de informare și orientare școlară și profesională.

În cazul elevilor cu dizabilități intelectuale grave, severe și/sau asociate, procesul
de consiliere își propune în principal cunoașterea potențialului restant funcțional al
elevilor, a zonei actuale și a celei proxime de dezvoltare, în vederea identificării
strategiilor individualizate menite să faciliteze formarea unor comportamente adaptative viabile la nivel social, pentru o integrare viitoare optima.

Astfel, obiectivele activităților de evaluare psihopedagogică și psihodiagnoză sunt
următoarele:

• Evaluarea activităților și proceselor psihice, a personalității elevilor cu
  dizabilități intelectuale ușoare și moderate și grave, severe și/sau asociate.
• Cunoașterea formațiunilor de studiu din punct de vedere al dinamismului și
  a relațiilor existente între elevi.

Evaluarea şi consilierea psihopedagogică, psihodiagnoza se constituie într-o formă
de terapie educaţională în sensul armonizării personalităţii elevului cu sine şi cu lumea,
prin transformările ce se produc la nivel individual şi de grup şcolar, având în acelaşi timp
scop de integrare a elevilor în societate, cât şi de modelare a personalităţii acestora

Evaluarea psihologică reprezintă investigarea şi evaluarea felului în care
funcţionează psihicul unei persoane.

Acest proces cuprinde:

– evaluare cognitivă şi neuropsihologică (atenţia, memoria, concentrarea etc.);

– evaluare comportamentală;

– evaluare bio-fiziologică (reacţii);

– evaluare subiectiv-emoţională (felul specific în care reacţionează o persoană în
funcţie de anumiţi stimuli, situaţii etc.);

– evaluarea personalităţii şi a mecanismelor de adaptare/apărare;

– evaluarea unor aspecte psihologice specifice cuplului, familiei sau altor grupuri;
– evaluarea contextului familial, profesional, social, economic, cultural în care se
manifestă problemele psihologice;

– evaluarea gradului de discernământ al persoanelor;

– evaluarea dezvoltării intelectuale şi psihologice;

– alte evaluări în situaţii care implică componente psihologice.

Evaluarea psihologică a copilului este un demers solicitat adesea de medici, părinţi,
cadre didactice în vederea identificării cauzelor care stau la baza unor comportamente
dezadaptative ale copilului sau alteori este solicitată doar pentru a cunoaşte nivelul de
dezvoltare al copilului raportat la vârsta cronologică.

Complexitatea psihodiagnozei şi orientării şcolare şi profesionale reiese din
multitudinea direcţiilor de acţiune:

• psihologică (prin aspiraţii, realizări);
• pedagogică (oferte şcolare, concretizate în egalitatea şanselor);
• axiologică (trăsături morale şi creativitate);
• sociologică (pragmatică şi prospectivă)