Kinetoterapie

Includerea Kinetoterapiei în cadrul ariei „Terapii specifice şi compensare” contribuie, alături de celelalte discipline cu caracter terapeutic-recuperator, la creşterea gradului de adaptabilitate prin corectarea, ameliorarea şi/sau compensarea afecţiunilor aparatului locomotor. Astfel, Kinetoterapia reprezintă un factor important în recuperarea și adaptarea elevilor cu dizabilități intelectuale grave, severe și/sau asociate la solicitărilecărora trebuie să le răspundă această categorie de elevi zi de zi.

Kinetoterapia, alături de celelalte discipline din aria curriculară Terapii
specifice și de compensare contribuie direct la finalităţile învăţământului, concretizate în menţinerea/îmbunătățirea sănătăţii elevilor prin utilizarea activităţilor motrice în scop terapeutic.

Prin Kinetoterapie este influenţată dezvoltarea fizică
armonioasă, corectându-se deficitele fizice, se formează deprinderile motrice, se dezvoltă capacitatea de efort şi se favorizează integrarea în mediul social și profesional. Se urmăreşte astfel o dobândire progresivă a competenţelor, prin valorificarea experienţei specifice vârstei elevilor, raportată la tipul și gradul dizabilității manifestate.
Pentru conceperea și aplicarea programelor kinetoterapeutice se impune aplicarea principiului individualizării, ca particularitate a principiului accesibilității, individualizarea intervenţiei realizându-se prin constituirea și aplicarea Planurilor de Intervenție Personalizate. Astfel, se realizează adaptarea permanentă a terapiei la tipul şi gradul dizabilității, diagnosticul medical, afecțiunile asociate, nivelul de dezvoltare al potențialului biomotric, etc.

         Kinetoterapie, definită ca terapia prin mișcare se realizează prin programe de recuperare care urmăresc refacerea unor funcții diminuate sau creșterea nivelului
funcțional, în cazul diverselor afecțiuni. Principalul mijloc specific al kinetoterapiei,
exercițiul fizic este utilizat în scopul recuperării somato-funcționale, motrice și
psihomotrice sau al reeducării funcțiilor compensatorii, în cazul deficitelor parțial reversibile sau ireversibile.

Continuturile instruirii sunt grupate pe următoarele domenii:

1. Atitudini deficiente ale posturii corporale / Deficite fizice
2. Reeducare neuromotorie
3. Psihomotricitate
4. Capacitate motrică.